Tehnologie

Sunt 5 mecanisme diferite pe care se bazeaza performanta fiecarui purificator de aer BioZone. Intensitatea actiunii fiecaruia poate fi controlata independent si modificata pentru a crea in acest fel echipamente adaptate oricarei cerinte de purificare.

Oxidarea fotocatalitica

In procesul de oxidare fotocatalitica (POF), distrugerea compusilor chimici, in special a composilor organici volatili(COV), are loc catalitic, la suprafata materialului utilizat (de ex. TiO2, Al), folosind energia fotonilor din radiatia UV. 

Energia acestora trebuie sa fie mai mare decat largimea de banda a semiconductorului (catalizatorului) utilizat, deoarece energia este folosita pentru a excita un electron din starea de energie neconductoare in stratul conductor, unde electronul se poate misca liber. Electronul lasa in urma sa un gol cu sarcina electrica pozitiva care, impreuna cu electronul si cu spatiul dintre ei formeaza un sistem electron-gol, care are energie potentiala electrica, energie ce trebuie consumata inainte ca electronul sa se intoarca la locul sau.

In POF, energia potentiala este utilizata in oxidarea care are loc atunci cand o molecula vine in contact cu suprafata materialului semiconductor. In urma acestui proces de oxidare, se scindeaza molecula daunatoare si se formeaza alte molecule, ne-daunatoare. Cand procesul dureaza un timp suficient de lung, produsul final este dioxidul de carbon (CO2), vapori de apa (H2O) si saruri minerale.

Fotoplasma

Fotoplasma este un gaz complet ionizat de catre lumina UV (cu lungimea de unda mai mica de 280 nm) si care contine ioni si electroni liberi.

Lumina ultravioleta si plasma descompun moleculele de oxigen si apa (O2 si H2O) si formeaza ozon (O3), radicali hidroxil (-OH), atomi liberi de oxigen (O-), ioni superoxid (O2-), etc. Aceste specii sunt foarte reactive si interactioneaza cu impuritatile din aer, oxidandu-le la compusi chimici mai putin periculosi, cum ar fi dioxidul de carbon si apa.

Lumina UV care creeaza plasma sau particulele incarcate electric din aceasta (electronii) poate deasemeni sa distruga in mod direct multe tipuri de molecule daunatoare.

Fotoplasma este foarte reactiva si poate rupe legaturile chimice din compusii organici in unele cazuri chiar de 180 de ori mai repede decat lumina UV singura sau de 2000 de ori mai repede decat ozonul.

Acest lucru are loc ca urmare a unei combinatii de reactii chimice in care fotoplasma acioneaza ca un catalizator.

Lumina germicidala

Lumina ultravioleta cu lungimea de unda cuprinsa intre 254nm-185nm poate fi folosita pentru sterilizare (uciderea microorganismelor).

Lampile utilizate pentru purificatoarele de aer BioZone folosesc o sticla speciala care lasa sa treaca radiaiile UV joase, cu lungime de unda de 185 nm. Astfel se genereaza lumina germicidala eficienta in sterilizare. Lumina UV obliga molecula de timina din ADN sa dimerizeze. Daca intensitatea luminoasa si timpul de expunere sunt suficiente, acest defect al timinei este suficient pentru a produce inhibarea multiplicarii sale. Daca expunerea e si mai lunga, omoara microorganismul. Lumina singura nu poate distruge niciodata toate microorganismele deoarece, cand aerul este trecut prin purificatoare, intotdeauna se gasesc zone ascunse (ecranate) unde microorganismele pot supravietui. Acest lucru este preintampinat de ozonul, fotoplasma si oxidarea fotocatalitica care actioneaza simultan in purificatoarele BioZone.

Lampile de sterilizare, disponibile in comert, folosesc de obicei sticla Quarz, care nu permite trecerea luminii eficiente in sterilizare, cu lungime de unda de 185 nm si de aceea nu sunt atat de eficiente ca aparatele BioZone.

Ionii negativi

Ionii negativi sunt particule incarcate electric- atomi sau molecule care au pierdut sau castigat electroni. Ionii negativi au un numar de electroni in plus, care le confera sarcina electrica negativa. Ionii negativi se creeaza in purificatoarele de aer BioZone si plutesc in aer, venind in contact cu diversi compusi chimici sau microorganisme.

Acesti ioni pot reactiona cu compusii chimici daunatori, ducand la scaderea concentratiei in aer a celor din urma, desi actiunea lor principala se manifesta in raport cu microorganismele. Tipul interactiunii dintre ionii negativi si microorganisme nu este pe deplin stabilit, oricum, exista numeroase articole si studii care demonstreaza eficienta acestor ioni in purificarea aerului, precum si efectele benefice asupra sanatatii. De aceea, se considera ca ionii negativi creati in purificatoarele de aer BioZone cresc calitatea aerului din jurul aparatului.

Ozonul

Ozonul este un compus gazos foarte reactiv, care poate fi gasit in atmosfera. Este produs in urma reactiilor ciclice dintre oxigen si lumina ultravioleta si poate fi gasit atat la altitudine, cat si la nivelul solului. Generatoarele de ozon se folosesc de peste 100 de ani in scopuri de purificare si dezinfectare, intr-o gama larga de aplicatii industriale si medicale.

Proprietatile sale bactericide, viricide, fungicide si dezodorizante sunt  recunoscute si acceptate de comunitatea stiintifica. Daca ozonul este un agent oxidant foarte puternic, in concentratii mici pana la moderate poate fi folosit cu mult succes pentru distrugerea microorganismelor daunatoare, dar si a substantelor periculoase, precum COV-urile.  Principalul lucru de retinut este ca purificatoarele BioZone produc ozon la un nivel care se va stabiliza sub 0,05 ppm in incaperea / suprafata pentru care au fost concepute. Ratele de generare au fost determinate si s-au inregistrat valori mult sub limitele acceptate de organismele internationale pentru calitatea aerului interior.Astfel ozonul incepe sa fie periculos in concentratii de 1000-5000 ppm, ceea ce reprezinta concentratii de 20 000-100 000 ori mai mari decat cele emise de aparate. Nu este posibil, nici macar teoretic, ca purificatoarele de aer BioZone sa genereze cantitati de ozon suficiente pentru a induce asemenea concentratii, atata vreme cat energia lampilor nu este suficienta nici macar pentru fractii din concentratiile de atentie.

Lipsa completa a ozonului din aerul din interior ar trebui privita ca un pericol mai mare pentru sanatate decat prezena sa in concentratii mici.